Arhiva categoriei «stiri»

Scrisoarea lui Valeriu Stoica către liberali

joi, 3 decembrie, 2009

Dragi liberali,

Nu vă scriu în calitate de fost preşedinte al P.N.L., nici în cea de

vicepreşedinte al P.D.L. şi, cu atât mai puţin, în cea de susţinător al lui

Traian Băsescu.Vă scriu în calitatea unuia care, în ultimii 20 de ani, a

încercat după puterile sale să susţină în scris, la catedră, în politică şi

în dezbaterea publică din România valorile şi proiectele dreptei, în

general, şi ale liberalismului de dreapta, în special. Vă scriu ca unul

care a fost onorat să fie considerat o voce a liberalismului românesc

chiar şi atunci când a fost contestat sau chiar exclus în repetate

rânduri din cercurile de la vârful PNL. Vă scriu ca unul care îşi asumă

eşecurile şi greşelile făcute, dar ale cărui bune intenţii şi devotament

pentru cauza dreptei îi sunt recunoscute chiar şi de către adversari.

Vă scriu într-un moment pe care cu toţii îl recunoaştem ca fiind de

cumpănă. Votul ce ne aşteaptă este unul istoric. Nu este un secret

pentru nimeni că votul de duminică va decide cum va arăta România

nu doar pentru câţiva ani, ci pentru o generaţie sau chiar mai multe.

Departe de mine gândul de a vă spune cum să votaţi. Opţiunea mea o

cunoaşteţi – nu este un secret. Cât timp dreapta are in cursa

prezidenţială propriul candidat, în persoana lui Traian Băsescu, nu pot

vota decât pentru acest candidat! Opţiunea dumneavoastră este o

chestiune de conştiinţă. Iar eu, ca liberal, nu pot decât să mă înclin în

faţa libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de opţiune.

Vă scriu pentru a vă reaminti două repere la care conştiinţa noastră se

va raporta,vrând-nevrând, duminică.

Primul reper este o realitate istorică privind mişcarea de dreapta din

România în ultimii 20 de ani. În aceste două decenii unicul mare

adversar al liberalismului şi al dreptei româneşti a fost P.S.D.

Indiferent sub ce formă politică s-au manifestat valorile dreptei şi ale

liberalismului, P.S.D. a încercat prin manipulare, negociere,

subminare, şantaj, mită sau pură şi simplă agresiune să submineze

forţele de dreapta, să le ţină divizate şi să le joace unele împotriva

altora în folosul stângii.

Duminică, la vot, n-ar trebui să uităm asta. În mod normal nu ar

trebui să alimentăm şi să potenţăm cu votul nostru această malefică

forţă care a blocat şi a parazitat 20 de ani din dezvoltarea României

contemporane. Este o decizie pe care o vom lua singuri, in oglinda

conştiinţei noastre şi cu ochii spre viitor.

Al doilea reper este o realitate atât doctrinară, cât şi practică ce stă la

baza întregii gândiri şi acţiuni politice liberale: separaţia şi

contrabalansarea puterilor în stat, societate, economie, mass-media şi,

evident, în ordinea constituţională. Actuala situaţie a sistemului politic

românesc este imperfectă, dar tensiunile dintre Parlament şi Guvern,

dintre partide, dintre preşedinţie şi Parlament, dintre economie şi stat,

dintre societatea civilă şi mass-media sunt totuşi semnul unui corp

social viu în care diferite forţe se contrapun în căutarea unui echilibru.

Este loc de mai bine, mult loc – dar faptul ca nu există o concentrare

de putere în câteva centre sau în câteva mâini este premisa ce ne dă

speranţa că putem progresa.

În faţa alegerilor de duminică există însă pericolul ca tot acest sistem

şi toate aceste elemente să se concentreze în mâinile unui grup foarte

restrâns, mult mai restrâns decât ne putem închipui. Sunt mulţi care

doresc şi aplaudă această mişcare. Ca liberal nu pot decât să deplâng

şi să privesc cu îngrijorare cum principiul fundamental al ordinii sociale

liberale este pe cale să fie înlocuit cu un oligopol al puterii. Să fim

conştienţi că dacă vom ajunge acolo, această situaţie va fi rezultatul

deciziei noastre. Nu vom mai putea da vina pe tancurile altora sau pe

comploturi subterane.

Întâmplarea face ca tocmai liberalii să fie cei care vor înclina balanţa

duminică. În contextul creat de succesiunea evenimentelor politice din

ultimul timp, electoratul liberal are în mână viitorul României. Este o

responsabilitate istorică imensă. Căci indiferent de rezultat, acest

electorat liberal este cel care va răspunde în faţa istoriei pentru

rezultatul de duminică.

Vom oferi economia, politica, societatea, mass-media din România

unui cartel al potentaţilor? Vom oferi acestora controlul absolut asupra

ţării, asupra resurselor şi populaţiei ei? Vom da putere absolută unui

grup de oameni mai restrâns chiar decât CC al PCR? Care dintre cei

doi candidaţi la funcţia supremă în stat s-a opus şi se poate opune cu

adevărat acestor potentaţi?

De liberali depinde rezultatul final.

Rugămintea mea este ca fiecare dintre noi să ia decizia cu conştiinţa

consecinţelor ce decurg din acest vot, lăsând la o parte resentimentele

şi ura care sunt induse de un sistem de manipulare a opiniei publice in

care s-au investit resurse financiare si mediatice fără precedent.

Speranţa mea este că, duminică în cabina de vot, Dumnezeu ne va

lumina pe fiecare să luăm o decizie bună pentru România, pentru

viitorul copiilor noştri şi pentru viitorul liberalismului astfel încât peste

ani să nu ne fie ruşine de noi înşine.

În ce mă priveşte, nu vreau să las nicio urma de ambiguitate: ca

liberal care a fost martor de primă linie la tot ce a făcut stânga în

România în ultimii 20 de ani, conştiinţa nu mă lăsa sa votez cu

candidatul stângii, cât timp dreapta are propriul candidat.

Valeriu Stoica

Sursa

Polonia scoate simbolurile comuniste in afara legii

sâmbătă, 28 noiembrie, 2009

Presedintele polonez Lech Kaczynski a aprobat o lege ce prevede amenzi sau inchisoare pentru persoanele care detin sau cumpara simboluri comuniste, la 20 de ani de la prabusirea regimului totalitar. Noua lege a atras critici din partea parlamentarilor cu orientare de stanga si din partea altor observatori, care sustin ca prevederile si modurile sale de aplicare sunt ambigue, scrie Fox News.

In textul legii nu se specifica o lista a simbolurilor interzise. Totodata, de sub incidenta acesteia au fost scoase emblemele utilizate in scopuri artistice sau educationale. Legea a fost inaintata de catre partidul de dreapta “Lege si Dreptate”, aflat in opozitie, grupare care urmareste stergerea urmelor celor patru decenii de regim comunist.

Sursa: Hotnews

Scrisoare catre liberali – Toader Paleologu

vineri, 27 noiembrie, 2009

Scrisoare către liberali

Toader Paleologu

Ralierea conducerii PNL la candidatura lui Mircea Geoana este cel mai elocvent răspuns celor care mă întreabă de ce am intrat în politică alături de PD-L. Simplu: pentru că anticipam acest naufragiu al liberalismului românesc, care mi-a devenit clar în urma unei discuţii cu Dinu Patriciu în iulie 2008 la Copenhaga. Patima orbeşte chiar şi pe oamenii cei mai inteligenţi. Iar patima colectivă, la nivel de partid, anesteziază pînă şi cel mai elementar simţ politic. Susţinerea lui Mircea Geoana de către PNL este o enormă greşeală politică, un gest sinucigaş, un harakiri a la Mishima, în faţa camerelor de luat vederi, în văzul tuturor.

Aici nu mai este vorba de o tacită alianţă parlamentară ca în 2007 şi 2008, ci de asumarea pe faţă a rolului de slujitor şi agent al socialismului. Revoluţia bunului-simţ se dovedeşte astfel cea mai consternantă antifrază din politica ultimilor decenii. Şi nu mă refer acum la nesimiţirea acestei formule sau la aspectul moral al trădării oricăror principii, ci la orbirea politică, la eroarea de calcul, la ruinarea propriilor şanse. Vorba lui Talleyrand, “c’est pire qu’un crime, c’est une faute”: e mai rău decît o crimă, e o eroare. Şi încă una fatală.

Există o regulă simplă de prudenţă politică: atunci cînd faci o alianţă dreapta-stînga, trebuie să ai grijă să fii egal sau mai tare decît partenerul. Un partid de dreapta care se aliază cu un partid de stînga trebuie să fie egal sau mai tare decît respectivul partid de stînga, mai cu seamă dacă are la dreapta un concurent puternic. Altminteri, păţeşte ce a păţit în Germania partidul liberal (FDP) în urma alianţei cu partidul social-democrat (SPD): pierde pentru multă vreme o mare parte din votanţii săi. De la 18% în anii 50 a ajuns la sub 10% în anii 80 şi 90, abia la ultimele alegeri reuşind să revină în forţă pe scena politică germană. Iar SPD-ul german e, slavă Domnului, un partid mult mai spălat şi decent decît PSD-ul nostru cu tinichelele ruginite pe care le trage după el.

PNL va avea aceeaşi soartă mai cu seamă în cazul nefericit în care le iese pasienţa celor din fruntea sa: dacă PNL îl aduce pe Mircea Geoană la Cotroceni şi PSD-ul la guvernare pentru trei ani, atunci el va fi ruinat din punct de vedere electoral pentru minim doua runde de alegeri legislative. Românii fiind mai îngăduitori decît nemţii, s-ar putea într-adevăr să nu dureze 30 de ani ca în cazul partidului liberal german. Căci dacă ar fi să ”meargă lucrurile ceas”, aşa cum spunea sloganul domnului Johannis, PNL-ul ar părăsi istoria politică a României.

Sub nici o formă n-aş vrea ca aşa ceva să se întîmple. PNL-ul este, în mod firesc, o componentă esenţială a dreptei româneşti. PNL şi PD-L sînt cei doi plămîni ai dreptei din ţara noastră. Alianţa PNL-PDL este în orice moment formula mea preferată de guvernare. Între cele doua partide trebuie să existe concurenţă si emulaţie, nu vrăjmăşie şi ură. Teama liderilor PNL de a fi înghiţiţi de PD-L nu este justificată. Dacă eşti ferm pe principiile tale, nu ai de ce să te temi de o atare perspectivă. Între partide situate de aceeaşi parte a spectrului politic funcţionează principiului vaselor comunicante: ba e unul mai puternic, ba e celălalt în funcţie de calitatea momentană a leadership-ului. Să nu lăsăm aşadar patimile partizane şi resentimentele personale să oblitereze limpezimea judecăţii politice. In cadrul familiei liberale centralismul democratic de tip bolşevic nu-şi are locul. Un liberal cu mintea limpede nu poate vota sub nici o formă pentru candidatul socialist împotriva dreptei.