Arhiva categoriei «Comentarii»

Scrisoare către Crin Antonescu de la o elevă

sâmbătă, 28 noiembrie, 2009

Acesta nu este un articol politic. Aceasta este o scrisoare foarte personală – numa’ că deja deschisă – către dl Crin Antonescu.

Domnu’ Crin Antonescu,

Dom’ profesor,

Nu mă ştiţi, da’ io vă ştiu, dom’ profesor. Eram elevă la “Spiru” (“Haret”, mă rog, cum ar zice domnu’ Calenic, odihnească-se în pace, că doar nu ne tragem de şireturi cu Spiru Haret – odihnească-se şi el) prin 90-91 când dumneavoastră, domnu’ Antonescu, eraţi prof de istorie.

Şi tare cool mai eraţi, dom’ profesor. Vă ţin minte ş-acuma cu catalogu-n mână, urcând sprinten, cu pleata-n vânt, scările alea-n spirală din aripa centrală a liceului. Eraţi cel mai cool prof din liceu.

Eraţi mişto, dom’ profesor. Eraţi cool. Eraţi altfel.

Şi, normal, v-am urmărit şi cariera de politician – fiind dumneavoastră singurul pe care-l văzusem în carne şi oase dinainte s-ajungă politician şi fiind dumneavoastră din Tulcea, ca şi mine (la vremea aia).

Şi da, dom’ profesor, eraţi cool şi eraţi altfel şi când aţi ajuns politician.

Între timp, dom’ politician, aţi ajuns la fel.

La fel ca ei.

Sunteţi doar niţel mai coerent.

Dom’ profesor, să ştiţi că mama mea, pensionară, 64 de ani (bazinu’ electoral al lui Geoană, ai zice), a votat cu dumneavoastră. M-a sunat să-mi spună c-aţi dezamăgit-o. C-aţi semnat cu PSD-ul. Dom’ profesor, nu se face

Eh…

Cum bine zice batmanu aici, alegerile au fost deja câştigate – şi anume de PSD. Le-a câştigat cam pe toate din ‘90 încoace. V-o trage la toţi la fiecare tură, iar voi (inclusiv Dvs., dom’ profesor, mă scuzaţi dacă vă supăr) mai întâi urlaţi a viol, da’ dup-aia descoperiţi că-i plăcut să te-mpiedici în calea PSD-ului. Şi că mai vreţi o tură. Cu ceva năbădăi electorali, ce-i drept, da’ numa’ de ochii lumii, să creadă soacra electoare că sunteţi fete mari. La fiecare tură.

Sunteţi în haremul PSD-ului, dom’ profesor, împreună cu toate celelalte partide, şi aşteptaţi la rând să v-o tragă. Vă gătiţi, vă sulemeniţi, doar-doar o arăta oglinda electorală că sunteţi cea mai frumoasă din ţară, ca să vă puteţi băga în faţă. Iar PSD-ul nu trebuie decât să-ntindă mâna şi să ia. Pe cine vrea el, când vrea el, cum vrea el. Uneori cu acte, ca acu’. De cele mai multe ori, fără.

Haremul Iliescului, asta e politica românească din ‘90 pân’acu.

Iar Dvs. sunteţi în el, dom’ profesor.

Şi aveţi noroc: tura asta v-o trage dumneavoastră.

Diacritica

România şi ciocnirea dintre civilizaţii

sâmbătă, 28 noiembrie, 2009

În România se bat cap în cap două culturi. Una dintre ele, promovată de Traian Băsescu, propune un discurs radical pro-reformist. Poziţia diametral opusă e susţinută de „alianţa anti”, în frunte cu Mircea Geoană, conducerea PNL şi trusturile lor de presă.

La 20 de ani de la căderea comunismului, Geoană şi ai săi ne cheamă insistent să revenim la unirea în cuget şi simţiri, sub stindardul unui partid postcomunist nereformat, care să ne scape de Băsescu şi să ne re-dăruiască o linişte iliescistă.

Ce-ar fi să dăm crezare acestui din urmă discurs? Cum ar putea arăta viitorul luminos al României, dacă majoritatea alegătorilor va opta în favoarea acestui discurs?

Încă înaintea scrutinului, transformarea ţării într-un soi de republică bananieră de tip Absurdistan aflată sub „dictatura” lui Traian Băsescu a făcut regrese importante pe sticla televiziunilor „mogulilor”. Cu ajutorul lor alianţa anti-Băsescu s-a format, oficializat şi ne-a asigurat că va uni ţara. Fără Băsescu.

În componenţa alianţei, afirmaseră, în replică, “gurile rele”, au intrat in corpore ingredientele – mutual incompatibile – ale tuturor coşmarurilor postcomuniste.

Într-adevăr, n-au lipsit de la apel şi de pe frontul marii lupte nici tovarăşii Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie, nici magnaţi gen Dinu Patriciu et. comp., reprezentaţi de un lider PNL care ar fi votat şi cu Vadim sau Becali spre a împiedica un nou mandat al preşedintelui.

N-au absentat nemotivat nici „prietenii” lui Vadim din UDMR, care s-au repezit şi ei să participe, alături de PRM, la proiectul de „modernizare” politică a României prin balcanizarea ei definitivă sub girul unui PSD incapabil de reformă, dar foarte dornic „să construim altceva”. Altceva decât Băsescu.

Programatic, alianţa s-a dovedit, ce-i drept, goală ca împăratul din poveste. Fiindcă, dincolo de „jos Băsescu”, nu s-a ştiut multă vreme dacă propusul cabinet Johannis va proceda la reduceri fiscale sau dimpotrivă la creşterea impozitelor întru sporirea protecţiei sociale. Cu toate acestea, alianţa „anti” s-a vădit a fi de o stabilitate ieşită din comun.

La multele greşeli comise de Băsescu se adăugase una deosebit de gravă: subestimarea liantului puternic al ciolanului.

Programul alianţei anti, de revenire la o „preşedinţie pentru liniştea noastră” promisese să-l plaseze în frunte pe Mircea Geoană. Pentru cazul în care, de prea mult efort, ar risca pe viitor să-şi piardă suflul, multiple sfori din culise îi garantaseră liderului PSD un minim de spaţiu de manevră şi o oarecare capacitate de mişcare, fie ea şi sacadată.

Pus în scenă, alături de un imponderabil Klaus Johannis, utilizat ca pion de sacrificiu, lui Geoană i s-a dat astfel şansa de a le oferi sponsorilor săi din umbră şi prietenilor ruşi posibilitatea de a se înfrupta în lege, alţi 4 ani, fără vreo teamă de procurorii anticorupţie.

Liniştiţi au răsuflat şi toţi foştii securişti şi nomenclaturişti cu tot cu uriaşele lor pensii speciale şi alte privilegii made in PCR, în epoca de aur şi în cea de platină ce i-a urmat sub Ion Iliescu.

În plus, tuturor „acestor Gică contra” din clasa procurorilor, „provocatorilor” investigând senatori „săraci dar cinstiţi” şi „scandalagiilor” din DNA precum şi tuturor celor ce s-au încăpăţânat să dea cu tifla majorităţii parlamentare şi liderilor CSM li s-a pregătit dispariţia bruscă din magistratură. O magistratură chinuită, sărmana, ca hoţii de cai, în ultimii ani de către „rău-voitorii”, „corupţii” şi „tiranicii” băsescieni.

În ce priveşte presa „democratică”, şi ea s-ar linişti şi ar putea în fine refuza să permită propagandei „anti” a liderilor extremişti să se lăţească fără replică pe sticla televiziunilor de ştiri „independente”.

Nu se vor mai găsi mulţi ziarişti care să poată pună întrebări „impertinente” după cum s-a exprimat jurnalistul Sorin Roşca Stănescu, după ce a fost chestionat de gazetari în legătură cu întâlnirea sa, la Dinu Patriciu, cu Sorin Ovidiu Vântu, Adrian Năstase şi Theodor Meleşcanu.

Rămâne doar o întrebare. Se va potrivi oare socoteala de acasă de la Dinu cu cea din târgul românesc? La 6 decembrie alegătorii îşi vor putea spune cuvântul. Dar în liniştea mormântală ce-ar putea urma, li se va mai permite oare şi pe viitor să şi-l afirme?

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Robert Schwartz

Sursa:Deutsche Welle

Manifest liberal: orice numai nu PSD

sâmbătă, 28 noiembrie, 2009

Chiar daca nu sunt membru de partid, sunt liberal convins, si asemenea multor altor romani i-am dat votul lui Crin Antonescu pe 22 noiembrie. Asemenea lor am votat pentru schimbare, pentru un suflu nou in politica si pentru doctrina liberala. Asemeni multora am apreciat si sustinut campania lui Crin, am indemnat lumea sa iasa la vot si duminica, 22 noiembrie, am sperat intr-o schimbare. Rezultatele m-au dazamagit, ca pe multi altii, dar nu au fost o surpriza. Si reactia poate prea putin politica, dar nonsalanta a lui Crin legata de manipularea sondajelor si a controlului media de catre moguli si grupuri de interese a fost de inteles. Chiar am apreciat-o pentru fermitate intrucat asa a si fost. Atat realitatea cat si antenele au tras pentru Mircea Geoana din greu. Luni, 23 noiembrie, a venit insa ziua adevaratei dezamagiri. Tot ce s-a castigat in aceasta campanie, noul lider al unui nou mod de a face politica in Romania, totul s-a spulberat in mai putin de jumatate de ora in cadrul conferintei de presa a lui Crin Antonescu. Declaratia lui indirecta de sustinere a lui Mircea Geoana si a PSD-ului pentru turul 2 a venit ca o lovitura de maciuca. De ce ?

-doctrinar : liberalismul nu are cum sa permita o alianta cu un partid de stanga. Ideologic pur si simplu nu exista niciun fel de compatibilitate. Din limbajul de lemn a lui Mircea Geoana reies totusi cateva idei profund socialiste, marca Ion Iliescu, gen infiintarea unor mari intreprinderi de stat, mentinerea locurilor de munca cu orice pret (chiar daca in acest fel noi restul romanilor sustinem de 20 de ani un gigantic si ineficient aparat bugetar constant in ineficacitate si coruptie), mentinerea fiscalitatii crescute, etc. Pur si simplu nu vad cum cele doua forte ar putea colabora
-liderul de partid : Un reprezentat autentic al dreptei, asa cum s-a auto-intitulat Dl Antonescu atunci cand l-a atacat pe Basescu ca nu este un om de dreapta, nu poate si nu trebuie sa colaboreze cu adversarul sau politic si doctrinar – respectiv cu PSD. Nu este ironic ?
-Foamea de ciolan: Graba de a ajunge la guvernare vine sa contrazica intregul discurs a lui Crin de pana acum si risca sa scoata PNL de pe harta politica a Romaniei. DE CE sa NU refuzi orice alianta cu unul sau altul din candidati si sa nu ramai intr-o opozitie activa ce iti va permite sa castigi alegerile in 2012 ? De ce este nevoie sa intre PNL acum la guvernare alaturi de cel mai mare dusman traditional, PSD-ul ? Sunt alimentate astfel toate viitoarele acuze legate de ciolan, se darama tot ceea ce se obtinuse la aceste alegeri
-Lipsa de viziune pe termen lung: alianta cu PSD decredibilizeaza statutul PNL de reprezentant al dreptei pe termen scurt si mai ales pe termen lung. Traian Basescu s-a pozitionat ca reprezentant al dreptei, cel mai probabil va pierde alegerile si va face o opozitie activa in urmatorii 2 ani. Iar la alegerile din 2012 PDL si Basescu vor strange toate voturile de dreapta. Unde va ramane PNL ? De unde va obtine voturile ? De la PSD ? Pentru ca prin alianta cu PSD, fara suportul mediatic pe care acesta il are, orice succes al acestei guvernari va fi asumat de catre Mircea Geoana (inca presedinte in acel moment). In cazul unei guvernari lipsite de rezultate (la care ne putem astepta), responsabil de esec in ochii electoratului de dreapta va fi PNL.
-absenta unui produs autentic, marea problema in politica romaneasca, atinge dramatic PNL-ul in acest moment. Daca prezenta PNL in alianta DA era fireasca, daca alianta PDL-PSD era de asteptat din partea lui Basescu, o alianta PSD-PNL arunca pe liberali iremediabil, in mocirla politicii romanesti. Nici noi nu suntem cu nimic diferiti de pdl-isti sau psd-isti. Ne dorim ciolan, ne-am aliat cu oricine. Va mai putea sustine Crin Antonescu discursul sau anti-clica, suflu nou in politica, etc, dupa o alianta cu PSD-ul lui Iliescu si Vanghelie ?

Ar fi multe de comentat. Personal nu pot sa uit, nu vreau, nu pot sa iert, nu vreau. Nu pot sa uit mineriadele conduse de acelasi Ion Iliescu, nu pot sa uit Romania condusa de baroni locali, indolenta unui milionar matusar, Adrian Nastase, nu pot accepta ghertoiala manelistica a lui Marian Vanghelie. Nu pot si nu vreau.

Preconizata alianta cu PSD ma determina sa ii dau votul lui Traian Basescu si nu sa stau acasa pe 6 decembrie asa cum ar fi fost normal sa imi ceara Crin Antonescu.

Radu Vasilescu