Scrisoare către liberali
Toader Paleologu
Ralierea conducerii PNL la candidatura lui Mircea Geoana este cel mai elocvent răspuns celor care mă întreabă de ce am intrat în politică alături de PD-L. Simplu: pentru că anticipam acest naufragiu al liberalismului românesc, care mi-a devenit clar în urma unei discuţii cu Dinu Patriciu în iulie 2008 la Copenhaga. Patima orbeşte chiar şi pe oamenii cei mai inteligenţi. Iar patima colectivă, la nivel de partid, anesteziază pînă şi cel mai elementar simţ politic. Susţinerea lui Mircea Geoana de către PNL este o enormă greşeală politică, un gest sinucigaş, un harakiri a la Mishima, în faţa camerelor de luat vederi, în văzul tuturor.
Aici nu mai este vorba de o tacită alianţă parlamentară ca în 2007 şi 2008, ci de asumarea pe faţă a rolului de slujitor şi agent al socialismului. Revoluţia bunului-simţ se dovedeşte astfel cea mai consternantă antifrază din politica ultimilor decenii. Şi nu mă refer acum la nesimiţirea acestei formule sau la aspectul moral al trădării oricăror principii, ci la orbirea politică, la eroarea de calcul, la ruinarea propriilor şanse. Vorba lui Talleyrand, “c’est pire qu’un crime, c’est une faute”: e mai rău decît o crimă, e o eroare. Şi încă una fatală.
Există o regulă simplă de prudenţă politică: atunci cînd faci o alianţă dreapta-stînga, trebuie să ai grijă să fii egal sau mai tare decît partenerul. Un partid de dreapta care se aliază cu un partid de stînga trebuie să fie egal sau mai tare decît respectivul partid de stînga, mai cu seamă dacă are la dreapta un concurent puternic. Altminteri, păţeşte ce a păţit în Germania partidul liberal (FDP) în urma alianţei cu partidul social-democrat (SPD): pierde pentru multă vreme o mare parte din votanţii săi. De la 18% în anii 50 a ajuns la sub 10% în anii 80 şi 90, abia la ultimele alegeri reuşind să revină în forţă pe scena politică germană. Iar SPD-ul german e, slavă Domnului, un partid mult mai spălat şi decent decît PSD-ul nostru cu tinichelele ruginite pe care le trage după el.
PNL va avea aceeaşi soartă mai cu seamă în cazul nefericit în care le iese pasienţa celor din fruntea sa: dacă PNL îl aduce pe Mircea Geoană la Cotroceni şi PSD-ul la guvernare pentru trei ani, atunci el va fi ruinat din punct de vedere electoral pentru minim doua runde de alegeri legislative. Românii fiind mai îngăduitori decît nemţii, s-ar putea într-adevăr să nu dureze 30 de ani ca în cazul partidului liberal german. Căci dacă ar fi să ”meargă lucrurile ceas”, aşa cum spunea sloganul domnului Johannis, PNL-ul ar părăsi istoria politică a României.
Sub nici o formă n-aş vrea ca aşa ceva să se întîmple. PNL-ul este, în mod firesc, o componentă esenţială a dreptei româneşti. PNL şi PD-L sînt cei doi plămîni ai dreptei din ţara noastră. Alianţa PNL-PDL este în orice moment formula mea preferată de guvernare. Între cele doua partide trebuie să existe concurenţă si emulaţie, nu vrăjmăşie şi ură. Teama liderilor PNL de a fi înghiţiţi de PD-L nu este justificată. Dacă eşti ferm pe principiile tale, nu ai de ce să te temi de o atare perspectivă. Între partide situate de aceeaşi parte a spectrului politic funcţionează principiului vaselor comunicante: ba e unul mai puternic, ba e celălalt în funcţie de calitatea momentană a leadership-ului. Să nu lăsăm aşadar patimile partizane şi resentimentele personale să oblitereze limpezimea judecăţii politice. In cadrul familiei liberale centralismul democratic de tip bolşevic nu-şi are locul. Un liberal cu mintea limpede nu poate vota sub nici o formă pentru candidatul socialist împotriva dreptei.
Etichete: anti-co, Geoana, liberalism, Paleologu, Patriciu, PNL
