Articolele etichetate cu «liberalism»

Scrisoarea lui Valeriu Stoica către liberali

joi, 3 decembrie, 2009

Dragi liberali,

Nu vă scriu în calitate de fost preşedinte al P.N.L., nici în cea de

vicepreşedinte al P.D.L. şi, cu atât mai puţin, în cea de susţinător al lui

Traian Băsescu.Vă scriu în calitatea unuia care, în ultimii 20 de ani, a

încercat după puterile sale să susţină în scris, la catedră, în politică şi

în dezbaterea publică din România valorile şi proiectele dreptei, în

general, şi ale liberalismului de dreapta, în special. Vă scriu ca unul

care a fost onorat să fie considerat o voce a liberalismului românesc

chiar şi atunci când a fost contestat sau chiar exclus în repetate

rânduri din cercurile de la vârful PNL. Vă scriu ca unul care îşi asumă

eşecurile şi greşelile făcute, dar ale cărui bune intenţii şi devotament

pentru cauza dreptei îi sunt recunoscute chiar şi de către adversari.

Vă scriu într-un moment pe care cu toţii îl recunoaştem ca fiind de

cumpănă. Votul ce ne aşteaptă este unul istoric. Nu este un secret

pentru nimeni că votul de duminică va decide cum va arăta România

nu doar pentru câţiva ani, ci pentru o generaţie sau chiar mai multe.

Departe de mine gândul de a vă spune cum să votaţi. Opţiunea mea o

cunoaşteţi – nu este un secret. Cât timp dreapta are in cursa

prezidenţială propriul candidat, în persoana lui Traian Băsescu, nu pot

vota decât pentru acest candidat! Opţiunea dumneavoastră este o

chestiune de conştiinţă. Iar eu, ca liberal, nu pot decât să mă înclin în

faţa libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de opţiune.

Vă scriu pentru a vă reaminti două repere la care conştiinţa noastră se

va raporta,vrând-nevrând, duminică.

Primul reper este o realitate istorică privind mişcarea de dreapta din

România în ultimii 20 de ani. În aceste două decenii unicul mare

adversar al liberalismului şi al dreptei româneşti a fost P.S.D.

Indiferent sub ce formă politică s-au manifestat valorile dreptei şi ale

liberalismului, P.S.D. a încercat prin manipulare, negociere,

subminare, şantaj, mită sau pură şi simplă agresiune să submineze

forţele de dreapta, să le ţină divizate şi să le joace unele împotriva

altora în folosul stângii.

Duminică, la vot, n-ar trebui să uităm asta. În mod normal nu ar

trebui să alimentăm şi să potenţăm cu votul nostru această malefică

forţă care a blocat şi a parazitat 20 de ani din dezvoltarea României

contemporane. Este o decizie pe care o vom lua singuri, in oglinda

conştiinţei noastre şi cu ochii spre viitor.

Al doilea reper este o realitate atât doctrinară, cât şi practică ce stă la

baza întregii gândiri şi acţiuni politice liberale: separaţia şi

contrabalansarea puterilor în stat, societate, economie, mass-media şi,

evident, în ordinea constituţională. Actuala situaţie a sistemului politic

românesc este imperfectă, dar tensiunile dintre Parlament şi Guvern,

dintre partide, dintre preşedinţie şi Parlament, dintre economie şi stat,

dintre societatea civilă şi mass-media sunt totuşi semnul unui corp

social viu în care diferite forţe se contrapun în căutarea unui echilibru.

Este loc de mai bine, mult loc – dar faptul ca nu există o concentrare

de putere în câteva centre sau în câteva mâini este premisa ce ne dă

speranţa că putem progresa.

În faţa alegerilor de duminică există însă pericolul ca tot acest sistem

şi toate aceste elemente să se concentreze în mâinile unui grup foarte

restrâns, mult mai restrâns decât ne putem închipui. Sunt mulţi care

doresc şi aplaudă această mişcare. Ca liberal nu pot decât să deplâng

şi să privesc cu îngrijorare cum principiul fundamental al ordinii sociale

liberale este pe cale să fie înlocuit cu un oligopol al puterii. Să fim

conştienţi că dacă vom ajunge acolo, această situaţie va fi rezultatul

deciziei noastre. Nu vom mai putea da vina pe tancurile altora sau pe

comploturi subterane.

Întâmplarea face ca tocmai liberalii să fie cei care vor înclina balanţa

duminică. În contextul creat de succesiunea evenimentelor politice din

ultimul timp, electoratul liberal are în mână viitorul României. Este o

responsabilitate istorică imensă. Căci indiferent de rezultat, acest

electorat liberal este cel care va răspunde în faţa istoriei pentru

rezultatul de duminică.

Vom oferi economia, politica, societatea, mass-media din România

unui cartel al potentaţilor? Vom oferi acestora controlul absolut asupra

ţării, asupra resurselor şi populaţiei ei? Vom da putere absolută unui

grup de oameni mai restrâns chiar decât CC al PCR? Care dintre cei

doi candidaţi la funcţia supremă în stat s-a opus şi se poate opune cu

adevărat acestor potentaţi?

De liberali depinde rezultatul final.

Rugămintea mea este ca fiecare dintre noi să ia decizia cu conştiinţa

consecinţelor ce decurg din acest vot, lăsând la o parte resentimentele

şi ura care sunt induse de un sistem de manipulare a opiniei publice in

care s-au investit resurse financiare si mediatice fără precedent.

Speranţa mea este că, duminică în cabina de vot, Dumnezeu ne va

lumina pe fiecare să luăm o decizie bună pentru România, pentru

viitorul copiilor noştri şi pentru viitorul liberalismului astfel încât peste

ani să nu ne fie ruşine de noi înşine.

În ce mă priveşte, nu vreau să las nicio urma de ambiguitate: ca

liberal care a fost martor de primă linie la tot ce a făcut stânga în

România în ultimii 20 de ani, conştiinţa nu mă lăsa sa votez cu

candidatul stângii, cât timp dreapta are propriul candidat.

Valeriu Stoica

Sursa

Manifest liberal: orice numai nu PSD

sâmbătă, 28 noiembrie, 2009

Chiar daca nu sunt membru de partid, sunt liberal convins, si asemenea multor altor romani i-am dat votul lui Crin Antonescu pe 22 noiembrie. Asemenea lor am votat pentru schimbare, pentru un suflu nou in politica si pentru doctrina liberala. Asemeni multora am apreciat si sustinut campania lui Crin, am indemnat lumea sa iasa la vot si duminica, 22 noiembrie, am sperat intr-o schimbare. Rezultatele m-au dazamagit, ca pe multi altii, dar nu au fost o surpriza. Si reactia poate prea putin politica, dar nonsalanta a lui Crin legata de manipularea sondajelor si a controlului media de catre moguli si grupuri de interese a fost de inteles. Chiar am apreciat-o pentru fermitate intrucat asa a si fost. Atat realitatea cat si antenele au tras pentru Mircea Geoana din greu. Luni, 23 noiembrie, a venit insa ziua adevaratei dezamagiri. Tot ce s-a castigat in aceasta campanie, noul lider al unui nou mod de a face politica in Romania, totul s-a spulberat in mai putin de jumatate de ora in cadrul conferintei de presa a lui Crin Antonescu. Declaratia lui indirecta de sustinere a lui Mircea Geoana si a PSD-ului pentru turul 2 a venit ca o lovitura de maciuca. De ce ?

-doctrinar : liberalismul nu are cum sa permita o alianta cu un partid de stanga. Ideologic pur si simplu nu exista niciun fel de compatibilitate. Din limbajul de lemn a lui Mircea Geoana reies totusi cateva idei profund socialiste, marca Ion Iliescu, gen infiintarea unor mari intreprinderi de stat, mentinerea locurilor de munca cu orice pret (chiar daca in acest fel noi restul romanilor sustinem de 20 de ani un gigantic si ineficient aparat bugetar constant in ineficacitate si coruptie), mentinerea fiscalitatii crescute, etc. Pur si simplu nu vad cum cele doua forte ar putea colabora
-liderul de partid : Un reprezentat autentic al dreptei, asa cum s-a auto-intitulat Dl Antonescu atunci cand l-a atacat pe Basescu ca nu este un om de dreapta, nu poate si nu trebuie sa colaboreze cu adversarul sau politic si doctrinar – respectiv cu PSD. Nu este ironic ?
-Foamea de ciolan: Graba de a ajunge la guvernare vine sa contrazica intregul discurs a lui Crin de pana acum si risca sa scoata PNL de pe harta politica a Romaniei. DE CE sa NU refuzi orice alianta cu unul sau altul din candidati si sa nu ramai intr-o opozitie activa ce iti va permite sa castigi alegerile in 2012 ? De ce este nevoie sa intre PNL acum la guvernare alaturi de cel mai mare dusman traditional, PSD-ul ? Sunt alimentate astfel toate viitoarele acuze legate de ciolan, se darama tot ceea ce se obtinuse la aceste alegeri
-Lipsa de viziune pe termen lung: alianta cu PSD decredibilizeaza statutul PNL de reprezentant al dreptei pe termen scurt si mai ales pe termen lung. Traian Basescu s-a pozitionat ca reprezentant al dreptei, cel mai probabil va pierde alegerile si va face o opozitie activa in urmatorii 2 ani. Iar la alegerile din 2012 PDL si Basescu vor strange toate voturile de dreapta. Unde va ramane PNL ? De unde va obtine voturile ? De la PSD ? Pentru ca prin alianta cu PSD, fara suportul mediatic pe care acesta il are, orice succes al acestei guvernari va fi asumat de catre Mircea Geoana (inca presedinte in acel moment). In cazul unei guvernari lipsite de rezultate (la care ne putem astepta), responsabil de esec in ochii electoratului de dreapta va fi PNL.
-absenta unui produs autentic, marea problema in politica romaneasca, atinge dramatic PNL-ul in acest moment. Daca prezenta PNL in alianta DA era fireasca, daca alianta PDL-PSD era de asteptat din partea lui Basescu, o alianta PSD-PNL arunca pe liberali iremediabil, in mocirla politicii romanesti. Nici noi nu suntem cu nimic diferiti de pdl-isti sau psd-isti. Ne dorim ciolan, ne-am aliat cu oricine. Va mai putea sustine Crin Antonescu discursul sau anti-clica, suflu nou in politica, etc, dupa o alianta cu PSD-ul lui Iliescu si Vanghelie ?

Ar fi multe de comentat. Personal nu pot sa uit, nu vreau, nu pot sa iert, nu vreau. Nu pot sa uit mineriadele conduse de acelasi Ion Iliescu, nu pot sa uit Romania condusa de baroni locali, indolenta unui milionar matusar, Adrian Nastase, nu pot accepta ghertoiala manelistica a lui Marian Vanghelie. Nu pot si nu vreau.

Preconizata alianta cu PSD ma determina sa ii dau votul lui Traian Basescu si nu sa stau acasa pe 6 decembrie asa cum ar fi fost normal sa imi ceara Crin Antonescu.

Radu Vasilescu

Scrisoare catre liberali – Toader Paleologu

vineri, 27 noiembrie, 2009

Scrisoare către liberali

Toader Paleologu

Ralierea conducerii PNL la candidatura lui Mircea Geoana este cel mai elocvent răspuns celor care mă întreabă de ce am intrat în politică alături de PD-L. Simplu: pentru că anticipam acest naufragiu al liberalismului românesc, care mi-a devenit clar în urma unei discuţii cu Dinu Patriciu în iulie 2008 la Copenhaga. Patima orbeşte chiar şi pe oamenii cei mai inteligenţi. Iar patima colectivă, la nivel de partid, anesteziază pînă şi cel mai elementar simţ politic. Susţinerea lui Mircea Geoana de către PNL este o enormă greşeală politică, un gest sinucigaş, un harakiri a la Mishima, în faţa camerelor de luat vederi, în văzul tuturor.

Aici nu mai este vorba de o tacită alianţă parlamentară ca în 2007 şi 2008, ci de asumarea pe faţă a rolului de slujitor şi agent al socialismului. Revoluţia bunului-simţ se dovedeşte astfel cea mai consternantă antifrază din politica ultimilor decenii. Şi nu mă refer acum la nesimiţirea acestei formule sau la aspectul moral al trădării oricăror principii, ci la orbirea politică, la eroarea de calcul, la ruinarea propriilor şanse. Vorba lui Talleyrand, “c’est pire qu’un crime, c’est une faute”: e mai rău decît o crimă, e o eroare. Şi încă una fatală.

Există o regulă simplă de prudenţă politică: atunci cînd faci o alianţă dreapta-stînga, trebuie să ai grijă să fii egal sau mai tare decît partenerul. Un partid de dreapta care se aliază cu un partid de stînga trebuie să fie egal sau mai tare decît respectivul partid de stînga, mai cu seamă dacă are la dreapta un concurent puternic. Altminteri, păţeşte ce a păţit în Germania partidul liberal (FDP) în urma alianţei cu partidul social-democrat (SPD): pierde pentru multă vreme o mare parte din votanţii săi. De la 18% în anii 50 a ajuns la sub 10% în anii 80 şi 90, abia la ultimele alegeri reuşind să revină în forţă pe scena politică germană. Iar SPD-ul german e, slavă Domnului, un partid mult mai spălat şi decent decît PSD-ul nostru cu tinichelele ruginite pe care le trage după el.

PNL va avea aceeaşi soartă mai cu seamă în cazul nefericit în care le iese pasienţa celor din fruntea sa: dacă PNL îl aduce pe Mircea Geoană la Cotroceni şi PSD-ul la guvernare pentru trei ani, atunci el va fi ruinat din punct de vedere electoral pentru minim doua runde de alegeri legislative. Românii fiind mai îngăduitori decît nemţii, s-ar putea într-adevăr să nu dureze 30 de ani ca în cazul partidului liberal german. Căci dacă ar fi să ”meargă lucrurile ceas”, aşa cum spunea sloganul domnului Johannis, PNL-ul ar părăsi istoria politică a României.

Sub nici o formă n-aş vrea ca aşa ceva să se întîmple. PNL-ul este, în mod firesc, o componentă esenţială a dreptei româneşti. PNL şi PD-L sînt cei doi plămîni ai dreptei din ţara noastră. Alianţa PNL-PDL este în orice moment formula mea preferată de guvernare. Între cele doua partide trebuie să existe concurenţă si emulaţie, nu vrăjmăşie şi ură. Teama liderilor PNL de a fi înghiţiţi de PD-L nu este justificată. Dacă eşti ferm pe principiile tale, nu ai de ce să te temi de o atare perspectivă. Între partide situate de aceeaşi parte a spectrului politic funcţionează principiului vaselor comunicante: ba e unul mai puternic, ba e celălalt în funcţie de calitatea momentană a leadership-ului. Să nu lăsăm aşadar patimile partizane şi resentimentele personale să oblitereze limpezimea judecăţii politice. In cadrul familiei liberale centralismul democratic de tip bolşevic nu-şi are locul. Un liberal cu mintea limpede nu poate vota sub nici o formă pentru candidatul socialist împotriva dreptei.