Dragi liberali,
Nu vă scriu în calitate de fost preşedinte al P.N.L., nici în cea de
vicepreşedinte al P.D.L. şi, cu atât mai puţin, în cea de susţinător al lui
Traian Băsescu.Vă scriu în calitatea unuia care, în ultimii 20 de ani, a
încercat după puterile sale să susţină în scris, la catedră, în politică şi
în dezbaterea publică din România valorile şi proiectele dreptei, în
general, şi ale liberalismului de dreapta, în special. Vă scriu ca unul
care a fost onorat să fie considerat o voce a liberalismului românesc
chiar şi atunci când a fost contestat sau chiar exclus în repetate
rânduri din cercurile de la vârful PNL. Vă scriu ca unul care îşi asumă
eşecurile şi greşelile făcute, dar ale cărui bune intenţii şi devotament
pentru cauza dreptei îi sunt recunoscute chiar şi de către adversari.
Vă scriu într-un moment pe care cu toţii îl recunoaştem ca fiind de
cumpănă. Votul ce ne aşteaptă este unul istoric. Nu este un secret
pentru nimeni că votul de duminică va decide cum va arăta România
nu doar pentru câţiva ani, ci pentru o generaţie sau chiar mai multe.
Departe de mine gândul de a vă spune cum să votaţi. Opţiunea mea o
cunoaşteţi – nu este un secret. Cât timp dreapta are in cursa
prezidenţială propriul candidat, în persoana lui Traian Băsescu, nu pot
vota decât pentru acest candidat! Opţiunea dumneavoastră este o
chestiune de conştiinţă. Iar eu, ca liberal, nu pot decât să mă înclin în
faţa libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de opţiune.
Vă scriu pentru a vă reaminti două repere la care conştiinţa noastră se
va raporta,vrând-nevrând, duminică.
Primul reper este o realitate istorică privind mişcarea de dreapta din
România în ultimii 20 de ani. În aceste două decenii unicul mare
adversar al liberalismului şi al dreptei româneşti a fost P.S.D.
Indiferent sub ce formă politică s-au manifestat valorile dreptei şi ale
liberalismului, P.S.D. a încercat prin manipulare, negociere,
subminare, şantaj, mită sau pură şi simplă agresiune să submineze
forţele de dreapta, să le ţină divizate şi să le joace unele împotriva
altora în folosul stângii.
Duminică, la vot, n-ar trebui să uităm asta. În mod normal nu ar
trebui să alimentăm şi să potenţăm cu votul nostru această malefică
forţă care a blocat şi a parazitat 20 de ani din dezvoltarea României
contemporane. Este o decizie pe care o vom lua singuri, in oglinda
conştiinţei noastre şi cu ochii spre viitor.
Al doilea reper este o realitate atât doctrinară, cât şi practică ce stă la
baza întregii gândiri şi acţiuni politice liberale: separaţia şi
contrabalansarea puterilor în stat, societate, economie, mass-media şi,
evident, în ordinea constituţională. Actuala situaţie a sistemului politic
românesc este imperfectă, dar tensiunile dintre Parlament şi Guvern,
dintre partide, dintre preşedinţie şi Parlament, dintre economie şi stat,
dintre societatea civilă şi mass-media sunt totuşi semnul unui corp
social viu în care diferite forţe se contrapun în căutarea unui echilibru.
Este loc de mai bine, mult loc – dar faptul ca nu există o concentrare
de putere în câteva centre sau în câteva mâini este premisa ce ne dă
speranţa că putem progresa.
În faţa alegerilor de duminică există însă pericolul ca tot acest sistem
şi toate aceste elemente să se concentreze în mâinile unui grup foarte
restrâns, mult mai restrâns decât ne putem închipui. Sunt mulţi care
doresc şi aplaudă această mişcare. Ca liberal nu pot decât să deplâng
şi să privesc cu îngrijorare cum principiul fundamental al ordinii sociale
liberale este pe cale să fie înlocuit cu un oligopol al puterii. Să fim
conştienţi că dacă vom ajunge acolo, această situaţie va fi rezultatul
deciziei noastre. Nu vom mai putea da vina pe tancurile altora sau pe
comploturi subterane.
Întâmplarea face ca tocmai liberalii să fie cei care vor înclina balanţa
duminică. În contextul creat de succesiunea evenimentelor politice din
ultimul timp, electoratul liberal are în mână viitorul României. Este o
responsabilitate istorică imensă. Căci indiferent de rezultat, acest
electorat liberal este cel care va răspunde în faţa istoriei pentru
rezultatul de duminică.
Vom oferi economia, politica, societatea, mass-media din România
unui cartel al potentaţilor? Vom oferi acestora controlul absolut asupra
ţării, asupra resurselor şi populaţiei ei? Vom da putere absolută unui
grup de oameni mai restrâns chiar decât CC al PCR? Care dintre cei
doi candidaţi la funcţia supremă în stat s-a opus şi se poate opune cu
adevărat acestor potentaţi?
De liberali depinde rezultatul final.
Rugămintea mea este ca fiecare dintre noi să ia decizia cu conştiinţa
consecinţelor ce decurg din acest vot, lăsând la o parte resentimentele
şi ura care sunt induse de un sistem de manipulare a opiniei publice in
care s-au investit resurse financiare si mediatice fără precedent.
Speranţa mea este că, duminică în cabina de vot, Dumnezeu ne va
lumina pe fiecare să luăm o decizie bună pentru România, pentru
viitorul copiilor noştri şi pentru viitorul liberalismului astfel încât peste
ani să nu ne fie ruşine de noi înşine.
În ce mă priveşte, nu vreau să las nicio urma de ambiguitate: ca
liberal care a fost martor de primă linie la tot ce a făcut stânga în
România în ultimii 20 de ani, conştiinţa nu mă lăsa sa votez cu
candidatul stângii, cât timp dreapta are propriul candidat.
Valeriu Stoica
